Numele: Tănăsache
Prenumele : Ilie
Data și locul nașterii : 29 aprilie 1931, comna Independența, județul Galați.
Prozator și publicist.
Fiul lui Radu Tănăsache, manevrant de vagoane , în stația CFR Barboși, și al Anicăi, ( născută Frangulea), casnică, originară din comuna învecinată, Braniștea. Este al cincilea copil- din cei șase, ai familiei - 3 băieți și 3 trei fete.
Naționalitatea: română.
Cetățenia: română.
Studii: Școala primară din comuna Independența (1938- 1945); Școala Profesională C. F. R. din Galați (1946- 1950), unde obține calificarea de lăcătuș; Liceul “Vasile Alecsandri” din Galați (1958- 1962); absolvent al Facultății de ziaristică a Institutului de Științe Sociale și Politice “Jdanov”, din București, (1957), și al Facultății de Filologie a Institutului Pedagogic din Galați ( 1966).
După absolvirea școlii profesionale - deci din iulie 1950 - lucrează ca reporter, șef de secție, redactor șef-adjunct la ziarul regional Viața nouă, din Galați ( 1950- 1968); secretar literar la Teatrul dramatic din Galați (1968- 1969); publicist comentator, în București, la ziarul Scînteia (1969- 1990); la Adevărul (1990); redactor șef la Editura Doris, București, (1990- 1992); publicist comentator la săptămânalul Parlamentul (1992- 1994); editor coordonator al revistei săptămânale Actualitatea Medicală, editată de Ministerul Sănătății - 1994-1996. În prezent- pensionar.
Debut în Scânteia tineretului cu schița Cafeaua, ( 1956), cu o prezentare a poetului Ion Brad. Debut editorial în anul 1962 , cu volumul de schițe și povestiri “Prin parbriz râdea o fată”, la ESPLA, în colecția Luceafărul, prefața fiind semnată de poetul Dumitru Corbea. ( Pentru prefață își exprimase dorința să o scrie poetul Mihu Dragomir, dar Editura amintită, fără să știe de opțiunea viitorului scriitor, l-a solocitat pe Dumitru Corbea). Publică apoi romane și povestiri Timpul fără cusur, și Ape fără maluri, ( Editura Tineretului, 1967); Înaintea ultimei căderi ( nuvele, Editura Tineretului, 1969); Ziua a început la amiază (1970, povestiri, Editura Militară); Bomba din fort (roman pentru copii, Editura Ion Creangă, 1971); Azor cel verde, ( povestiri pentru copii, Editura Junimea, Iași, 1972); Palmyra cere rendez-vous ( roman polițist, Editura Albatros, 1974); Altitudinea curajului, (publicistică, Editura Albatros, 1974); Amiralul și pirații, (roman pentru copii, Editura Ion Creangă,1975); Mâine, cu mare dragoste (roman, Editura Albatros, 1976); Cu tata la volan (povestiri pentru copii, Editura Ion Creangă,1976); Sudul speranțelor ( roman, Editura Eminescu, 1979); Pe urmele lui Ștefan-Ștefan Colibri (povestiri pentru copii, Editura Junimea, Iași, 1981); Doria, oprește-te! (roman polițist, Editura Junimea, Iași, 1981); Duminica era ziua mea de plâns (publicistică, Editura Cartea Românească, 1984); Un mincinos în plus…(roman, Editura Eminescu, 1985); Roagă-mă orice! (roman, Editura Cartea Românească, 1986 ); Călătorie spre fructul soarelui, ( publicistică, Editura Politică, 1987); Opțiunea Metrou (publicistică, Editura Sport Turism, 1989); Țărmul tandreței, (roman de dragoste, Editura Eminescu, 1989); Noapte bună, iubite prinț! ( roman de dragoste, Editura Alma, Galați, 1997); Ziua în care vine Papa ( roman de dragoste, Editura Eminescu, 2002); Ocrotiți-l pe Romeo! Întâmplări cu scriitori, și nu numai, ( memorialistică, anul apariției 2008, la Editura VOX-2008); Dulce, disperată melancolie ( roman de dragoste, anul apariției 2009, la Editura VOX- 2008); Metroul Românesc și Metrourile Terrei, ( Succintă monografie a metrourilor lumii, însoțită de un CD, cu aproape 6000 de imagini din toate metrourile Pământului, carte apărută în 2009, la Editura VOX- 2008).
O necesară mențiune:Romanul “Mâine, cu mare dragoste” este scris după propriul scenariu de film artistic. Scenariu scris la solicitarea Casei de Filme condusă de scriitorul și eseistul Alexandru Ivasiuc. S-a ajuns în faza decupării, se stabilise bugetul, distribuția, proaspătul absolvent al IATC , Mircea Daneliuc urmând să debuteze cu acest film, în calitate de regizor, dar… Dar, Consiliul de atunci al Cinematografiei a oprit producția, invocând stupidul pretext că se denigrează munca unei anumite categorii de muncitori. Și, de parcă măgăria nu atinsese pragul maxim de absurd, aceiași satrapi de la cenzură, au solicitat o “evaluare estetică” , nici mai mult, nici mai puțin, de la…Întreprinderea de Canale și Apă a Capitalei, deoarece scenariul avea și o secvență cu o intervenție de avarie la unul din canalele orașului... În paranteză fie spus, tânărul regizor dăduse și un titlu destul de haios filmului, și anume:”Mama se mărită, calul e în stradă”. Alexandru Ivasiuc- s-a lucrat excelent cu acest distins om de cultură și înzestrat prozator- m-a chemat la el să-mi explice măsura absurdă a cenzurii, spunându-mi că aceasta a fost ultima picătură care a umplut paharul în războiul inegal cu cerberii, care-i hăcuiau sau interziceau scenarii. Coincidență ori nu, la doar câteva zile, Ivasiuc și-a dat demisia din funcția de director al Casei de Filme, Mircea Daneliuc a rămas cu…decupajul, amânându-i-se debutul, iar autorul, a scris mai întâi, după scenariu, o piesă de teatru care s-a jucat la televiziune în 1975, sub titlul “Conducta”, regizor Nicolae Motric. Apoi, tot după scenariu, a scris romanul “Mâine, cu mare dragoste”, care a apărut la Editura “Albatros” în 1976. Din câte s- a aflat mai târziu, cartea a fost citită de unul dintre secretarii Ambasadei Cehoslovaciei la București, i-a plăcut și a recomandat-o pentru traducere în limba slovacă. Așa se face că, în 1979 romanul a apărut în traducere în limba slovacă, la Editura “Smena”din Bratislava, sub titlul “Zajtra velmi răd”- traducere semnată de doamna Hilda Buncakova. La lansarea cărții la Bratislava autorul a mers împreună cu poetul Teodor Balș și, iarăși coincidență ori nu, în vitrinele librăriei, cartea scriitorului Ilie Tănăsache se afla alături de o altă traducere: romanul Apa, de Alexandru Ivasiuc…
Și alte câteva dintre romanele autorului au avut un parcurs nu tocmai lin, ca să nu spunem, altfel. Doar două exemple: titlul cărții “Un mincinos în plus”, apărut la Editura Eminescu în anul 1985, nu a fost pe placul nu știu cui- cenzorii din acei ani …nu avea nume- motiv pentru care “s-a sugerat” schimbarea acestuia. “ Adică, ce vrea să spună autorul? Nu cumva aluzia conținută țintește undeva, mai sus?” Norocul romanului a venit de la distinsul critic și istoric literar, omul de cultură Valeriu Râpeanu , directorul Editurii, și de la Aristide Popescu, redactorul cărții, care au susținut autorul în refuzul său de a schimba titlul. Alt exemplu: romanul de dragoste “Noapte bună ,iubite prinț!” a fost încredințat Editurii Cartea Românească, în 1986. Unul dintre cei mai buni redactori de carte din acei ani, Cornel Popescu, mare iubitor al literaturii autohtone, a citit manuscrisul și l-a propus pentru publicare în chiar următorul an. Cartea a avut răbdarea să aștepte 10 ani până să fie publicată la Editura Alma din Galați. O scurtă precizare: după ’90, la Editura Porto Franco din Galați, manuscrisul romanului “s-a rătăcit”. Scriitorul a fost nevoit să rescrie cartea. La insistențele sale, Cornel Popescu- cu care a petrecut un splendid concediu la Casa Scriitorilor de la Neptun- îi răspundea invariabil, cu cel mai prietenesc zâmbet: “ Boierule, cei “de sus” aprobă cu prioritate scrierile cu tematică socială. Dragostea poate să aștepte, e reportată de la an la an în planurile editoriale (Chiar așa, romanul se reporta mereu în planurile anuale ale Editurii amintite, n.a.) Ce să-i facem dacă pentru unii dragostea nu-i tematică socială? Punct!”
Colaborări la: Iașul literar, Cronica, Luceafărul, Tribuna, Gazeta literară, România literară, Luceafărul, Ecart, Revista V, Dominus, Antares etc. A scris peste câțiva ani și scenariul filmului Așteptând un tren, regizat de Mircea Veroiu ( 1982), fiind și coscenarist la filmul artistic pentru televiziune Lansarea ( regizat de Dan Necșulea -1984), peliculă care a luat Premiul Interviziunii la Festivalul Internațional al Filmului pentru TV. Aici, din nou o paranteză necesară: cu filmele, ca autor de scenarii a pornit cu stângul și tot cu stângul s-a lecuit. Destul să argumentăm că atât filmul regizat de Mircea Veroiu cât și cel regizat de Dan Necșulea, au avut viață extrem de scurtă pe ecrane, deși “Lansarea” luase un premiul important, iar “ Așteptând un tren” fusese regizat de Mircea Veroiu. Ambele pelicule au fost interzise la scurt timp de la începutul rulării lor pe ecrane: “Lansarea” pentru că unul dintre actorii cu rol important-Lucian Iancu, pe atunci angajat al Teatrului din Constanța- a încercat să fugă cu un vapor în Turcia, tentativă eșuată și pedepsită cu o grea condamnare. Cât privește soarta celui de- al doilea film, “Așteptând un tren”, cu o distribuție valoroasă, a fost repede scos de pe ecrane, deoarece însuși regizorul, Mircea Veroiu, și soția acestuia, Elena Albu, au plecat la Paris și acolo au rămas până prin ’90.
Premii: * Premiul literaturii pentru copii Cutezătorii, (1972) conferit volumului Azor cel verde , apărut la Editura Junimea din Iași în 1972;
* Premiul I pentru publicistică , acordat în 1982, de Consiliul Ziariștilor din România; * Premiul I al Interviziunii, alături de regizorul și coscenaristul Dan Necșulea, pentru filmul “Lansarea”, la Festivalul Internațional al Filmului Artistic pentru TV din 1984.
Referințe critice: Mihai Petroveanu, C. Stănescu, Al. Piru, N. Georgescu, I. Adam, Paul Georgescu, Valerian Sava, Natalia Stancu, Nicolae Cristache, Călin Căliman, Sabina Pop, D. I. Suchianu, Constantin Cubleșan, Ion Roman, O. Țicleanu, Tia Șerbănescu, Emil Vasilescu, Liliana Goman, Lică Rugină, Laurențiu Bourceanu, D. D. Șoitu, Horia Gârbea, Loreta Popa, Dan Plăeșu, Cristina Carp etc.
Decorații. Steaua Republicii Socialiste România, Ordinul Muncii, Medalia Muncii etc.
Lucrări în colaborare. A publicat în multe volume de proză scurtă și publicistică, alături de alți autori, volume între care amintim: Scrisori din Țara Copilăriei, De la Clipă la Istorie etc., precum și în alcătuirea unor volume de proză scurtă a unor autori români traduși în limba maghiară, poloneză, ucraineană, bulgară, sârbă.
Membru al Uniunii Scriitorilor din anul 1967, al Uniunii Ziariștilor din anul 1952.
Adresa: București, strada Hrisovului nr. 12, Vila 13, et. 2, ap. 10, sectorul 1.
Telefon: 021.220.81.60, mobil: 0765586389
Adresele de e-mail: itanasache@yahoo.com.au ; sau: itanasache@gmail.com
Alte date despre autor se găsesc în: “Dicționarul de literatură română contemporană”, de Marian Popa, București, 1971, “ Dicționarul Biografic al Literaturii române”, de Aurel Sasu, - volumul 2, pagina 688, apărut la Editura Paralela 45, București, 2006)
